Am vazut filmul Doubt. Stiu cam tarziu. Sunt putine filme care te indeamna la scris dupa ce le urmaresti, de parca ai vrea sa nu pierzi din idelili pe care ti le ofera. Cu Doubt mi s-a intamplat acest lucru.
Actiunea se petrece intr-o congregatie catolica din Bronx, la un an dupa ce presedintele Kenedy a fost omorat. In prim plan se afla trei personaje : parintele Flynn (Philip Seymour Hoffman), maica superioara, pe numele ei Aloysius (Merly Streep) - cea care de facto are in responsabilittea scoala, si una din maicile ceva mai tinere, si totodata profesoara, maica James (Amy Adams). Pe scurt actiunea se concetreaza pe suspiciunea maicii superioare asupra parintelui Flynn, nu de mult sosit in congregatie. Personaj carismatic, orator excelent, Flynn face parte din clericii de still nou, deschisi catre populatie, si catre multe obiceiuri profane : fumeaza, bea, glumeste, etc. Pe de alta parte, se prezinta avand o fire intelegatoare si plina de compasiune. In sfarsit, compasiunea se revarsa ceva mai accentuat asupra unui elev de culoare, singurul din scoala. Suspiciunea maicii superioare pluteste in permanenta asupra naturii relatiei dintre preot si baiat, suspiciune nedovedita.
Filmul este despre natura umana. Despre compxitatea impresiilor si starilor subiective. Totodata, pentru ca este un film atat de bine jucat, reuseste sa se infiltreze in realitati si probleme multiple. Relatia dintre novator si conservator, relatia de tip ierarhic, superior-inferior, barbat-femeie, tanar-senior, si nu in ultimul rand intra in problema complexa a bisericii. Si totusi, focus-ul pus pe natura umana pare sa fie cel mai clar. Indoiala se naste din faptul ca omul nu poate stapanii in intregime adevarul. Adevarul se prezinta in filmul Doubt, imitand aproape la perfectie realitatea. Pentru ca lumea in care traim este atat de plina de nuante, de impresii, de neclariati sau inexactitati si umbre, indoiala este de fapt starea naturala a lucrurilor.
De fapt fimlul opune doua sau chiar trei atitutdini diferite in fata indoielii, nesigurantei si complexitatii. Una este cea a parintelui Flynn, care isi arata deschidere in fata problemelor si a indoielilor. Atitudine totusi neclara pana in final, caci se lasa prins in tumultul starnit de maica superioara, si cadea in indoiala asupra propriei persoane. Dar inclusiv aceasta, in film, scoate in evidenta natura fluida a starilor umane. A doua atitudide este cea a maici superioara, care isi proiecteaza mental un anumit scenariu, mergand pana la capat pentru a convinge pe toata lumea ca impresiile ei sunt cele corecte. Este mai curand o modalitatea de asi confirma propria persona, propriile experiente, propriul ego. Sfarseste prin a trai in indoiala continua, dupa cum se confeseaza in final. Si in sfarit a treia atitudine este cea jucata de Amy Admas, aflata la polul opus fata de cea dinainainte. Este atitudinea omului care incearca sa potriveasca lucrurile spre cea mai scurta si confortabila cale, chiar daca nu cea reala. In cazul ei adevarul este acolo unde este cel mai simplu de vazut. Sau mai bine spus, adevar este pana acolo pana unde lumina ochiului uman poate deslusi cu exactitate. Indoiala e ostare ce trebuie stopata cat de repede posibil, chiar daca printr-un neadevar. Fundamental cele doua atitudini au ceva in comun. Au in comun dorinta de stabilitate, de solutie. Diferenta consta in complexitatea demersului si in tipul de solutie acceptat.
Dar filmul este concentrat aproape in totalitate pe caracterul extrem de puternic al maicii superioare. Ce mi s-a parut mai impresionant la acest caracter este, nu atat taria si ambitia cu care merge pana la capat pentru a-si dovedi ipoteza/suspiciunea, ci mai ales nunantele pe care Marly Streep resuseste sa le impuna personajului. Maica superioara se dovedeste atat sensibila, cat si puternica, atat conservatoare cat si dispusa sa infiripe o prietenie profunda cu cea mai tanara dintre maici. Deci, o imagine rupta perfect din realitate, care de cele mai multe ori nu e alba sau neagra ci colorata in milioane de nuante, aflate la limita perceptiei umane, exact acolo unde incepe indoiala.
