Je m’appel Mia

Post-ul o sa ridice un pic tensiunea prietenei mele insa ea ma cunoaste suficient de bine ca sa nu isi faca griji.

Sunt in Dakar de mai mult de o saptamana si trebuie sa scriu cate ceva despre viata de noapte care este ceva aparte. In Dakar exista o intreaga industrie de prostitutie dedicata expatilor, militarilor si in general albilor. In fiecare bar/club exista cred ca nu mai putin de 10-15 femei care se ocupa de asta. In fiecare club/bar in mod normal nu ai mai mult de 5-6 albi prezenti. Va imaginati in contextul asta cum stau lucrurile. Militarii au reputatia cea mai proasta. Sunt agresivi si dupa ce consuma alcol in cantitati industriale orice comunicare cu ei este imposibila. Altfel am avut si ocazia sa-i vad in actiune. Asa ca in momentul in care vad albi « civili » totul se schimba.

Din momentul in care intri pana la plecare esti pur si simplu vanat. Misiunea celor 10-15 dame este sa puna mana pe tine, si la propriu si la figurat. Nu o data mi s-a intamplat sa fiu atins chiar si in treacat. Discutand cu prietenii mei Africani, evident cu ceva mai multa experienta ca mine in domeniu asta, am aflat detalii. In realitate pentru fiecare dintre aceste fete este un miraj sa ajunga sa aiba o relatie cu un alb. Poate fi poarta lor spre evadare din mizeria si saracia din Senegal. Este sansa unica de a-si schimba viata.

Dakar este un oras in care preturile sunt atat de umfalate din cauza strainilor incat localnicii sunt pur si simplu disperati. Imaginati-va daca mie mi se par scumpe unele lucruri aici, pentru ei devine o lupta in fiecare zi. Nu vreau sa spun ca si in Europa nu e la fel, insa saracia de aici are fete inimaginabile. Un sofer de taxi castiga circa 50-60 EURO/luna. Chiria in Dakar intr-o casa fara electricitate este aprox. 70 Euro/3 luni. Intr-o casa decenta platesti aprox. 150 Euro/luna. O masa pe zi nu poate costa sub 3 EURO. In contextul acesta fetele de care va vorbesc sunt in stare sa faca orice, si chiar orice, ca sa poata sa iti ataraga atentia si in final sa ajunga sa isi petreaca ceva timp cu tine. 

Povestea lor este de multe ori sufocant de trista. Sunt fete care nu au mai mult de 7-8 clase. Vin de undeva din periferia Dakar-ului, in care inca nu am ajuns, insa se pare ca este de o mizerie terifianta. Petrec cam 1 ora pe drum si vin sa isi faca meseria in oras. In plus, de cele mai multe ori pe langa job-ul de noapte mai au si un altul de zi. Fie vand prin diverse magazine sau restaurante, fie sunt femei de menaj, sau au alte job-uri in diverse locuri.

Ce e cel mai dureros  este privirea acestor femei. Daca ajungi sa le privesti in ochi, pentru ca de cele mai multe ori e greu sa obtii asta – pare un lucru dificil de facut pentru ele – dar cand ajungi sa le privestii ochii ti se creeaza un gol imens in stomac. Cel putin asta mi se intampla mie. Asta iti stopeaza pofta de mancare, setea, si pofta de orice altceva. Femeile de noapte din Dakar, aproape invariabil poarta numele de Mia. Vin la tine, iti intind mana si iti ofera un sec, inexpresiv, Je m’appel Mia…

Piata de peste

Dakar, 13 Martie. Una din expperientele interesante in Dakar este cumparatul de peste. In fiecare zi la ora 18 pe malul oceanului  se aduna piata. Trebuie sa va imaginatii o improvizatie fara galantare sau altceva. Toata lumea vinde pe jos. E o aglomeratie de mirosuri, de oameni si de cele mai variate specii de peste. Nu ma apuc sa le insir numele ca nu le stiu insa de la fructe de mare pana la ceva care seamna cu stiuca imaginati-va orice culoare si dimensiune. 

Partea cea mai intensa aici este tocmeala. Asa cum am mai spus faptul ca esti alba ici iti poate fi de folos in anumite circumstante insa de cele mai multe ori inseamna ca plateste mai mult pentru orice se ofera. De exemplu initial ni se ofereau  cam 5 pesti de cate 1 kg fiecare pentru 6000 CFA, asta inseamna pe la 8-9 Euro. Bine inteles ca pentru preturile de aici este inacceptabil sa platesti atat. Asa ca am auzit pretul am intors spatele siam plecat.

Dar nu se termina aici. De fapt de abia incepe. Doamna (pentru ca cele care vand peste sunt decele mai multe ori sunt femei) incepe sa umble dupa noi cu punga de peste. Incepe sa scada pretul. In jurul nostru se strange lume si suntem inconjurati de cam 5 persoane : 1 persoana care este gata sa ne ia pestele si sa il curete dupa ce il cumparam, o alta este gata sa iti vanda punga in care se afla déjà pestele, si cativa gura casca. 

Si incepe tocmeala. Eu ii spun ca nu am nevoie decat de 3 pesti, si nu 5. Ii ofer 3000, insa ea insista pe 3500, insist pe pretul de 3000 si plec mai departe. Bine inteles ea ma urmeaza. Dupa care la grup se adauga o alta vanzatoare care vine cu 3 pesti un pic mai mici la 2000. Ma intereseza asa ca incep sa discut cu ea. Doamna initiala sa supara si incepe sa tipe in (limba locala) la vinzatoarea venita apoi. Ma intorc si insist pe cei 3 pesti cu 3000 pentru ca mi se parea ca aratau mai bine.  In final cumpar cei 3 pesti cu 3300 dupa ce colegii mei care alergau dupa mine  au spus ca nu mai suporta toata harmalaia.

Cu zambetul pe buze vanzatoarea imi spune ca sange de senegalez in mine avand in vedere ca nu am renuntat la tocmeala. Apoi am mai platit inca 500 pe curatat si 100 pe punga. In total rotund 4000 asta inseamna aproximativ 6 euro pe 3 kg de peste.Nu stiu daca atat plateste un senegalez...

Despre cum renunti

Dakar, 8 Martie.

Una din cele mai importante probleme in Dakar este electricitatea. Taierile de curent dureaza aproximativ 5 ore pe zi. Avand in vedere ca orasul nu suporta decat o anumita cantitate de electricitatea se taie curentul cu schimbul, cand intr-un cartier cand intr-altul. Daca ai nevoie sa-ti gasesti cazare aici asta devine problema vitala, pentru ca de multe ori ne avand curent nu ai nici apa. Apartamente de inchiriat gasesti peste tot factorul care va face diferenta in pret este generatorul.

Unde locuim acum avem asa ceva. Insa nu poti sa iti imaginez cat de mult zgomot poate sa faca. Practic e imposibil de dormit cu el aprins. Asa ca daca te prind temperaturi de genul 35-40 de grade pe aici e imposibil fara aer conditionat. Insa ce te faci in momentul in care ti se taie curentul in timpuln optii si tre sa dormi cu un generator la ureche ?

Inveti in astefel de momente ca cat de importante sunt anumite lucruri din viata ta cu care esti déjà obisnuit : apa, curent electric, strazi, etc.Oameni de aici sunt obisnuiti. In ochii lor noi suntem niste rasfatati care vin cu diverse pretentii intr-un loc in care atunci cand iesi din casa vezi in fata ta baraci din lemn sau pur si simplu acoperite cu pungi de plastic in care locuieste cate o familie cu 1 sau 2 copii. Cand traiesti in Europa ai senzatia ca problemele cu care te confrunti sunt inacceptabile, ca viata ta e foarte complicata si ca de multe ori nu merita sa traiesti asa. Cand ajungi sa experimentezi Africa problemele tale tinda sa devina niste glume sinistre.

Dakar

6 Martie 2011, Dakar, prima zi. Cand cobori din avion in Dakara primul lucru care te loveste in fata este mirosul de ocean, umed putin lipicios. Dupa ce treci de securitate, care merge relativ repede desi am vazut ca nu pentru toata lumea. Cred ca aleatoriu vamesii se iau de cate o persoana care nu are nu stiu ce trecut pe viza sau care nu si-a completat documentul de intrare in tara cum trebuie. Dupa cateva tocmeli te poate lasa in pace sau te mai trimite stanga dreapta. Asum ca finalul trebuie sa fie ceva de genul tu ii strecori 20 Euro. Apoi te surprinde aeroportul in sine care e o copie mult mai primitiva a aeroportului din baneasa. Seamana cu o autogara. Oameni stau si te asteapta afara, in spatele unui gard de genul celui pe care il pui pe o sosea ca sa izolezi o zona. Asta e terminalul de sosiri. 

Apoi nu mai mentionez multitudinea de oameni care vin sa iti ofere diverse servicii, sa te ajute cu un carut sau sa iti vanda o cartela de telefon, etc. In ce priveste taxiul este regula ca te tocmesti. In genral imparti la 3 ce iti ofera el ca pret. In mare ar trebui sa te coste intre 1000 si 1500 franci sa ajungi in centru. Inseamna aproximativ 3 Euro.

Viata de noapte e un mixaj de expati si localnici. Daca esti alb nu te scapa nici o femeie din ochi lucru care te face sa te simti bine ca barbat si in cele din urma te lasa fara bani in buzunar. Ce m-a surprins este sa vad destul de multi est-europeni. Nu stiu exact ce fac aici ca nu am intrat in vorba cu nici unii insa ii vezi dupa gesturi, dupa vorba, etc. Preturile pentru straini la bar am senzatia ca sunt mult umflate. Ajungi sa platesti aproape cat in Paris sau in alta parte. Ramane sa ma elucidez si revin cu detalii. In fine, eu personal m-am ferit sa arunc cu bani in stanga si in dreapta spre deosebire de prietenul meu ghanean si mauritan. La ei, ca si la noi de altfel, e o forma de a arata ca poti, de a atrage femeile si de te face sa te simti implinit. Asta imi imaginez eu care imi aduc aminte foarte bine de gesturile romanilor care dupa ce veneau de la munca din Italia si Spania faceau acelas lucru in cluburile de acasa. Cum spuneam, pentru mine ca alb, nu a fost greu sa atrag atentia. Aviz amatorilor de senzatii tari !

Altfel peisajul este o amestecatura de praf rosu, masini de teren, zone de tip slam si mici vile construite de noii imbogatiti, cei care si-au facut banii prin Europa sau America. Unde stau este exact o vila de geunul asta, aleasa grijului de colegul meu din Mauritania. Prorietarul acestui bloc, ca e de fapt un mic bloc cu 3 etaje, si-a facut averea in SUA. Asta am reusit dupa ce am avut o scurta discutie cu el aseara cand a tinut sa ne spuna ca e prea mult zgomot. Desi nu cred ca vreunul din noi a facut ceva neobisnuit.

Cam asa arta primele impresii din Dakar. Revin cu detalii…

What is the similarity between Julian Assange and Facebook?

 

Both Julian Assange and Facebook have implicitly started a mission of cutting information costs. The key of their success is the accuracy of the information they provide. Any breach of trusts in the information they provide will be the end of their success.

Now, why do I think Facebook can actually end? If you take a look on your friends Facebook profiles you will notice that very often they have created a strategic image of themselves, quite different compared to the one you know. That is, they simply add information they know other people might find interesting. Yet, interesting is not always real. One can start with picking up particular pictures that convey joy and happiness in their life, and end up with creating fake people's profile. I know at least one friend of mine that has created a fake profile to start a cause too sensitive to be posted on her profile. She got around 150 friends for that profile in a few days. Anyway form this point onwards she received around 100 happy birthdays from so-called friends, messages on the wall, and so one. So, people responded and instinctively communicate with a non-existent person that they assumed they know. I would not be surprised to find out that there are hundreds, or thousands of Facebook profiles like this. The bottom question is, does Facbook still facilitates trust and trustworthy information among people as it did in the beginning? May answer is no. And I think that in the feature will undermine the website more and more.

Now, let as look at the current headlines character Julina Assange. He has delivered mountains of information to key worldwide news papers, Financial Times, Le Monde, etc. He received the popularity it currently  has, mainly by relying on these two vectors of information. Yet, the outcome of the entire story is becoming a telenovela, a cheap TV show where world financial and political community creates a conspiracy to undermine the credibility of Assange. The more the bubble grows the cheaper the content. Trust is again at stake. You look at prestigious newspapers and see that they are dedicating articles after articles, even nominate Assange the man of the year for a "secrets" that virtually any person who discovered internet already knows. You start wondering, whether this is the media that you can further rely on? Are they really making a huge topic out of this? Am I reading the newspaper called Le Monde?

So, the connection between the two is called trust and information accuracy. Once these two issues are gone the existence of these two sources of information not only is NOT reducing information costs anymore but is heavily increasing them.

p.s. Here is a nice joke about WikiLeaks: A new letter has arrived to the kids around world: Dear children, Santa is Mom and Dad. Love, WikiLeaks